Scurt istoric

Societatea omenescă pe aceste meleaguri datează încă din vremurile îndepărtate ale preistoriei ,din perioada epocii bronzului , atestată prin descoperirea în partea de sus a satului a numeroase obiecte de ceramică . Perioada de trecere de la neolitic la epoca bronzului este documentată de un topor de luptă din piatră şlefuită , fapt ce confirmă existenţa vieţii umane în cuprinsul satului Budacu de Sus de acum 4000 de ani.Epoca bronzului se caracterizează prin descoperirea unor urme de aşezări , cimitire , fortificaţii , depozite de arme şi unelte ( la Ragla s-a găsit o securice de tip transilvănean , cu tăişul uşor ascuţit ce a fost turnat cu multă grijă ; la Budacu de Sus s-a găsit o aşezare din epoca bronzului descoperită în ultima vreme , care era situată la marginea de sus a actualului sat ).Din prima perioadă a fierului datează urme ale unei cetăţi de pământ cu şanţuri şi valuri de apărare la Dumitriţa . În apropierea cetăţii de la Dumitriţa , situată la nord-est de sat , spre Piemontul Călimanilor , s-au identificat mai multe locuinte semibordeie , datate dintr-o perioadă relativ târzie a epocii fierului.

Budacu de Sus "Rîpa Mare" - Ceramica din Epoca Bronzului

Din prima perioadă a fierului datează urme ale unei cetăţi de pământ cu şanţuri şi valuri de apărare la Dumitriţa . În apropierea cetăţii de la Dumitriţa , situată la nord-est de sat , spre Piemontul Călimanilor , s-au identificat mai multe locuinte semibordeie , datate dintr-o perioadă relativ târzie a epocii fierului. În apropierea satului s-au găsit urme ale existenţei umane din perioada preromană şi romană în zona Cetate – dealul din partea nordică dintre localităţile Dumitriţa şi Budacu de Sus , unde săpăturile arheologice au scos la suprafaţă ceramică , unelte , monede , podoabe , atât dacice cât şi romane . Trebuie menţionat că prin această zonă era graniţa dintre Dacia Romană şi zona dacilor liberi . Perioada până la sfârşitul sec. al X-lea , numită şi perioada prefeudală se caracterizează prin pătrunderea popoarelor migratoare ( prezenţa slavilor este dovedită de numeroase elemente de toponimie , mai ales hidronime – numele de Budac dat apei şi apoi unor localităţi – Budacu de Sus ). În primele decenii ale sec. al XIII-lea regii Ungariei colonizează la graniţa de est şi de sud a Transilvaniei, saşii şi secuii . Aceştia au fost aşezaţi şi pe latura dreaptă a râului Budac , a lături de populaţia românească , dobândind privilegii care mereu au fost întărite .Pe Valea Budacului , aşezările devenite săseşti , ocupau terenurile a căror orientare era sudică , pe când cele româneşti au fost obligate să ocupe terenurile pline de tufărişuri , pe care cu greu au reuşit să le dea agriculturii. Prima atestare documentară a satelor componente ale comunei a fost : 1440 –Budacu de Sus relativ târziu , comparativ cu celelalte două : Ragla -1319 şi Dumitriţa – 1334 . Prima atestare documentară cu privire la Budacu de sus apare în anul 1440 sub forma de ,, Budak ” sau ,, Budag ”,ca posesiune nobiliară pe teritoriul comitatului Dăbâca . În anul 1443 este numit Olahbudak şi Walahbudak , adică Budacu românilor sau Budacu Românesc , pentru că era locuit numai de familii de români . Numele de Budac vine de la termenul de ,, buda ” , care înseamnă colibă sau bordei , iar budak înseamnă colibaş sau locuitor în colibă . Pentru sec. al XVI-lea satul Budacu Românesc este amintit ca localitate unde erau cantonaţi ostaşii conduşi de pârcălabul Solomon , ofiţer al lui Petru Rareş.

Pentru sec . al XVII-lea , la 1643 , primarul Bistriţei înştiinţa pe nobilii vecini ai oraşului că fiul de voievod din Moldova , Iliaş , era găzduit de primarul din Galaţii Bistriţei , iar un locotenent al său , Lupul Jitnicerul , era adăpostit cu o ceată de soldaţi în Budacul Românesc şi Ragla . Sunt menţionate legături permanente între locuitorii de pe Valea Budacului cu Moldova , peste lunga culme a Călimanilor .Viaţa economică a locuitorilor din această perioadă se caracterizează prin intensificarea exploatării feudale , dezvoltarea agriculturii prin mărirea suprafeţelor agricole şi îmbunătăţirea uneltelor de muncă. Satele Budacu de Sus şi Ragla intră în componenţa Regimentului II de graniţă năsăudean în anul 1764. Grănicerii erau obligaţi să apere hotarele ţării pe timp de pace şi să lupte pe timp de război . Din 1771 sediul companiei de la Ruşii Munţi se mută la Budacu de Sus , de care aparţineau satele ragla Sântioana şi Mărişelu . Grănicerii se întreţineau singuri cu îmbrăcăminte , hrană , nu aveau soldă , fiind obligaţi să efectueze şi numeroase activităţi edilitare . Pentru întraga perioadă , de aproape 9 decenii , grănicerii au luat parte la 20 de campanii militare , pe întreg teritoriul Europei . Pe lângă activitatea militară , populaţia grănicerească practica agricultura . Cresc suprafeţele agricole , fâneţele şi păşunile . Se practică tot mai mult păduraritul şi păşunatul , vânătoarea şi pescuitul , albinăritul . Se dezvoltă meşteşugurile şi apar ocupaţii noi: dulgheria , tâmplăria , cojocăria , croitoria . După desfinţarea regimentelor grănicereşti , în ianuarie 1851 , până în 1866 această zonă rămâne sub dominaţia habzburgică . Apoi , trece sub directa dominaţie maghiară până ,la 1918 , când România se constituie ca stat naţional unitar format din toate provinciile româneşti . În timpul Primului Război Mondial , când frontul de răsărit ajunsese pe crestele Călimanilor , satul Budacu de Sus a fost cantonamentul unui regiment de vânători , precum şi plasamentul unui număr mare de prizonieri ruşi . La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia , din Budac au fost trimişi George Mărginean , şeful gărzii naţionale şi Mihail Turcu , noul primar . Ulterior , locuitorii satului şi-au format o cooperativă de consum , a cărei activitate s-a desfăşurat în bune condiţii până în 1929. Aplicarea odiosului Dictat de la Viena a determinat nemulţumiri în rândul populaţiei , aceasta fiind pusă în situaţia de a-şi părăsi locuinţele , refugiindu-se în munţi sau trecând în Moldova.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial foarte mulţi oameni din zonă au fost plecaţi pe front. Mulţi dintre ei nu s-au mai întors , fie că au murit , fie că au fost luaţi prizonieri . Instaurarea Guvernului Petru Groza a determinat şi instalarea primarilor în comune , formarea birourilor notariale , instalarea unei administraţii financiare proprii , organizarea învăţământului . Prin aplicarea reformei agrare din 1945 locuitorii comunei , destul de numeroşi au fost împroprietăriţi până la completarea unui lot de 8 ha , teren agricol pentru fiecare familie , din hotarul Dumitriţei , teren abandonat de saşii care s-au refugiat în Germania . Istoria nouă a localităţilor comunei începe odată cu instalarea epocii ceauşiste . Aceasta se caracterizează printr-o dezvoltare a localităţilor – construcţii noi ( case noi , solide , spaţioase , clădiri noi ale şcolii şi grădinitei , dispensar , cămin cultural , magazine ) , schimbări social-economice şi culturale.

Referinţe, documentaţie: Wikipedia, AcademiaEdu, etc